- indulgénţã
- s. f., g.-d. art. indulgénţei; (hârtii) pl. indulgénţe
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
indulgénţã
Look at other dictionaries:
indulgenţă — INDULGÉNŢĂ, (2) indulgenţe, s.f. 1. Atitudine îngăduitoare faţă de greşeli; toleranţă, îngăduinţă, bunătate. 2. Iertare totală sau parţială a păcatelor pe care Biserica catolică o acordă credincioşilor ei în schimbul unei sume de bani; (concr.)… … Dicționar Român
clemenţă — CLEMÉNŢĂ, clemenţe, s.f. (livr.) Indulgenţă, iertare, îndurare; bunătate (a unui superior faţă de inferiorii săi). – Din lat. clementia, fr. clémence. Trimis de ibogdank, 13.02.2004. Sursa: DEX 98 CLEMÉNŢĂ s. v. iertare, indulgenţă, îndu rare,… … Dicționar Român
tolerantism — TOLERANTÍSM s.n. Atitudine de indulgenţă, de toleranţă (religioasă). – Din fr. tolérantisme. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 TOLERANTÍSM s. v. indulgenţă, îngăduinţă, îngăduire, toleranţă. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa:… … Dicționar Român
toleranţă — TOLERÁNŢĂ, toleranţe, s.f. 1. Faptul de a tolera; îngăduinţă, indulgenţă. ♦ Casă de toleranţă = stabiliment în care se practică prostituţia; bordel. 2. Obişnuinţă sau dispoziţie pe care o are organismul de a suporta anumite medicamente, substanţe … Dicționar Român
aspru — ÁSPRU1, aspri, s.m. Monedă turcească de argint, cu circulaţie în ţările române începând din sec. XV. – Din ngr. áspron. Trimis de cata, 02.02.2009. Sursa: DEX 98 ÁSPRU, Ă, aspri, e, adj. I. 1. Cu suprafaţa zgrunţuroasă care dă la pipăit o… … Dicționar Român
indulgent — INDULGÉNT, Ă, indulgenţi, te, adj. Care manifestă indulgenţă; care iartă uşor; iertător, îngăduitor, tolerant. – Din fr. indulgent, lat. indulgens, ntis. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Indulgent ≠ exigent, riguros, sever,… … Dicționar Român
sever — SEVÉR, Ă, severi, e, adj. 1. (Despre oameni; adesea adverbial) Care judecă şi pedepseşte fară indulgenţă; exigent, pretenţios, riguros. ♦ Care nu admite abateri de la normele sau regulile stabilite, care nu admite circumstanţe atenuante; rigid.… … Dicționar Român
îngăduinţă — ÎNGĂDUÍNŢĂ s.f. 1. Încuviinţare, permisiune, voie; indulgenţă, toleranţă, îngăduială, îngăduire. ♦ Înţelegere, bunăvoinţă reciprocă. 2. (fam., rar) Păsuire, răgaz. – Îngădui + suf. inţă. Trimis de valeriu, 20.10.2008. Sursa: DEX 98 Îngăduinţă ≠ … Dicționar Român
jubileu — JUBILÉU, jubilee, s.n. Sărbătorire a împlinirii unui număr de ani (de obicei cincizeci) de la producerea unui eveniment important. – Din fr. jubilé, lat. jubilaeus. Trimis de cata, 12.04.2002. Sursa: DEX 98 jubiléu s. n., art. jubiléul; pl.… … Dicționar Român
venie — vénie s. f., pl. vénii Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic VÉNIE s.f. (Liv.) 1. Indulgenţă, iertare; bunăvoinţă; pronie. 2. Suplicare. [gen. iei. / < lat., it. venia]. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa … Dicționar Român
